Și de e rău, și de e bine.

  Mi se despuie sinidisisul în tulmutul declinului. Și de e rău, și de e bine-ce rămîne?  Chip de lut. La fel cum au fost pînă la mine, la fel cum vor fi după mine. Îți imaginezi o transcendență spre luciferic? Nu, doar e o transhumație din glod în noroi.
  Și dacă sunt Marele Anonim pentru un univers aparte? Energia gîndurilor mele generează un macrocosmos?
.
.
.
Se întreabă oare ei ca mine -și unde e Dumnezeul tău cînd totul se ruinează? Spunei mamei carui ia murit copilul că așa a fost voia Lui? Cheamă cineva în tăcerea obscură către alinare?
  Dacă sunt un vis? Pot fi coșmarul coșmarurilor ce mă caută-n noapte?
Dacă sunt visul unui visător blestemat? Are plăcerea de a mă picta cu singele abatorului. Îi place părul meu, la sigur îi place! Se descompune prin cavourile cerești? Fumează plumb și gustă din tuion?
  Sau dacă El e închis în lumea în care timpul se scurge invers? Abia acum își bagă ghiarele în trupul existenței? Din moarte spre infinit, cum eu din infinit spre moarte, merge?
 

Eu aștept, încă aștept la capătul luminii.
 Desenează-mi suferința. Mai aprins și mai negru? Haos, vreau doar un haos? e frig, asta o spun cu siguranță. Încă imi e frig...