Îs gata să...?

  Am auzit ansamblul de cuvinte "îs gata să împart cu tine viața" ca dovada de dragoste fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie) pure și mai curate pîn-la adînci batrînețe. Dar cum cea mai veșnică iubire nu durează cît un capriciu ar trebui de schimbat promisiunea. Ești pregătit/ă de a iubi? Nu cred în promisiunea clasică pînă cînd moartea ne vă va despărți.

 Îs gata să împart cu tine ultima gumă de mestecat, îs gata să îți pierd în poker, să te sun de pe orange la moldcel, să  joc cu tine ixbox, paintball, sa te sustin in orice situatie (chiar daca vrei sa construiesti din 2 frigidere stricate si un cuptor cu microunde) pentru ca am incredere in tine.

  Să îți ofer răceala trupului meu vara. Să simt sîngele fierbine pe buze și pe unghii...[și restu chestiilor mega drăguțe]

Dar stai,  îmi e tot una. Lumea poate să ardă în flăcări atît timp cît eu îmi găsesc bluza ce se asortează cu parul meu. Da îs  egoistă. De ce să devin alt om? Să îi ofer cuiva (înafară de mine) timpul? Dorințele? Scopurile?

Nu mă înteresează nimeni. De ce mă aduagă sau îmi scriu oamenii pe fb chestiile lor stupide? Nu o să mor fără informația complet inutilă mie despre viața oricui. Nu vreau să știu ce asculți, ce faci, ce citești, ce crezi despre filmum Gia, unde mergi, cu cine ieși și restu'.

   E perfect. Mori, arzi, dispari- nu chiar nu e treaba mea. Gata. Încetați să vă plîngeți, nu am chef să citesc problemele cuiva în iughire/studii/familie/rahat artă. Perira-r oamenii cu toți s-or naște iarăși oameni.