Ciob de sticla

 Am spart un păhar. Așa cum au m-ai fost sparte și pîna la el și vor fi sparte după el alte pahare. Țineam ciobul de sticlă. Parcă aș fi ținut o parte din soarta sa, o bucată de corp. Apăsam pe vîna, 1 2 3...firar dracului că nu taie, răposata mea pisică zgiria mai tare. Mă gindisem dacă exista un înger păzitor și acum eu ii infig în mîna sa, i-o străpung cu ciobu  si el de mistuie in fulgi. 4 gropite care au trecut.  Întrbări, întrebări, nu nu le doresc, rivnesc raspunsuri.
 De ce exist? Pentru ce traiesc? Cind o sa imi ispasesc calea? Va veni sfirsitul lumii? Exita oare iad sau rai?Poate terra e iadul altei lumi? Ce chinuri are raiul si desfatari iadul?
Am citit undeva pe făisbuc că Paulo Coelhio afirma ca unii oameni sunt creati pentru a fi singuri... e despre mine?