Amintiri si frunze...

,,Amintiri si frunze peste adinci fiori caci nimic in viata nu-i de doua ori"Nicolae Labis

De ce noi suferim oare zeii ne urasc?Nu, iti voi deschide un secret, ei ne invidiaza, niciodata nu vei mai avea un asemenea astazi si nu poti garanta de un miine, in asta consta frumusetea jocului- nu exista reguli si doar schimbarea e cel mai stabil fenomen. 

Deci amintiri...si frunze de astă toamnă -

mi-au ramas, iubire ,sa le țin în palmă.

Și cind va bate vîntul, în al meu gol

voi pastra în taina ce va fi apoi.

Fumul nemurii? nu te va strabate,

Ce a fost să fie va ramine-n soapte.
Litium evadează în ale tale ginduri?
uită-l în tăcere, sau preferi să-l spinzuri?
Ce ardea ca torțele astăzi se va stinge?
Licurici din plumb nu-mi băga în sînge.
Vor veni si fulgii din pierduta iarnă?
Nu, vor fi si alții, fără sări pe rană.
Oare ce m-așteapta?o viață fară tine?
O ramîi acolo, ramîi,ramîi cu bine.
Amintiri feroce din pierduta toamna
Arzi, sa arzi in flacari,un inger te condamna.
Si di-o fi sa intru inca-n al tau riu,
Vedeti-ai infinitul intr-un lan de griu.

Fluturas de-argint rupt si sfaramat
Locul pe gitleju-mi pisica ti-a luat.
De mi-e dat sa trec prin ocean de durere
Il inghite-al noptii valul de tacere.
Zgirieturi in taine si singele pe buze
Imi va fi in locul in ale tale scuze.
Atunci era placere, acum e razbunare
Nu-ti vor privi ochii in adinc spre soare.
Romanul vechi de-un an, eu il string la piept
Crudul efemer nu ma fa sa astept.
Iarasi rascolesti tu toamna in al meu cuget
Nu vei scoate-n lume al chinului muget.
Frunze inecate-n trandafirii albi
17 a fost sa-mi aduci sami dai.
Zac in noroi,odata foste vise
Ce va fi sa fie -pe pergament scrise.
Deci iti spun adio preafrumoasa toamna
Vino iarna rece, vino de ma cearna,
Apoi primavara ce o urasc nespus
astept al duce verii -rosul ei apus.
Amintiri si frunze, pina aici mi-au fost
Nu mai duc eu scrumul in lume fara rost;
Amintiri si frunze, chiar acum plecati!
din norii castelul rog sa nu-l uitati.
Daramasa-r zidurile din aer pe nisip
De astazi doar de piatra este-ntr-un clip.
Naivele sperante in obscurul se destrama
Nu uita tu toamna, ca imi esti mama.
Ca frunzele-ti mie parul ca ochii nemurirea
Ce va fi sa fie, lasa-l sa revina
Sau...totusi pleaca-n a ta lume, realist plictisitor
Imi voi cauta nebunul prin cer,ocean si munte, in tot devastator.